Puștiul minune al rugby-ului galez, Sam Warburton (23 de ani), și-a condus colegii, în semifinalele Cupei Mondiale. Cel mai tânăr căpitan din istoria competiției promite însă că nu se vor opri aici
Țara Galilor este, fără îndoială, echipa revelație a Cupei Mondiale din Noua Zeelandă. „Dragonii” au ajuns după 24 de ani în semifinalele competiției, după ce au eliminat surprinzător, în sferturi, experimentata echipă a Irlandei. O performanță senzațională reușită de o echipă de puști galezi, condusă de Sam Warburton (foto, cu balonul), căpitanul care în urmă cu o săptămână își aniversa cei 23 de ani.
În jocul de rugby, căpitanul de echipă este acel personaj care poate schimba soarta unui meci. Determinare, exemplu în joc, luciditate, inteligență, forța de a-și motiva sau tempera colegii sunt numai câteva dintre calitățile pe care liderul de echipă trebuie să le aibă. Un statut care i se atribuie de obicei celui mai experimentat jucător de pe teren. Când ai doar 22 de ani și 20 de meciuri disputate la echipa națională, a fi căpitanul unei echipe cu tradiție în rugby pare un fel de misiune imposibilă. Nu însă și pentru galezul Sam Warburton, puștiul care, prin talentul său, l-a făcut pe antrenorul Warren Gatland să îi acorde un cec în alb: conducerea echipei pe teren. „Este unul dintre cei mai buni flankeri din lume și nu exagerez când spun asta. E vârful celei mai talentate generații de tineri cu care am lucrat vreodată„, puncta antrenorul de origine neo zeelandeză. As cu Africa de Sud Iar Sam Warburton nu a dezamăgit. Jucătorul lui Cardiff Blues (1,88 m și 106 kg) a scăpat repede de statutul de cel mai tânăr căpitan din istoria Cupei Mondiale și de unul dintre cei mai tineri jucători galezi care a evoluat până acum la această competiție printr-un debut în forță. Declarat „omul meciului” în partida pierdută de Țara Galilor cu Africa de Sud, 17-16, Sam își deschidea singur culoar spre ieÂrarhia celor mai buni flankeri din lume. Puștiul înalt și slăbuț, care în copilărie bătea mingea împreună cu starul lui Tottenham, fotbalistul Gareth Bale, dovedea încă o dată că alegerea rugby-ului fusese una inspirată. Prima apariție în Noua Zeelandă a fost urmată de trei partide în care Sam și-a păstrat constanța în joc și a adunat echipa, ca un adevărat lider, în jurul lui.
Aspirații pentru „Webb Ellis” Cu unul dintre cele mai frumoase și mai deschise jocuri de la Cupa Mondială, Țara Galilor se anunța încă din grupe ca una dintre formațiile ce pot aspira la trofeul „Webb Ellis”. Iar asta se datora în mare parte căpitanului inspirațional care și-a câștigat încă de la primul meci pentru „Dragoni” (6 iunie 2009, cu SUA) respectul colegilor. „Probabil vom sărbători puțin, însă nu trebuie să uităm că ne așteaptă meciul vieții noastre cu Franța. Încă nu am câștigat nimic, așa că trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ”, spunea el după victoria în fața Irlandei. Modestie reflectată în câteva cuvinte, dar și într-un mare gest: victoria din grupe, cu Samoa, a dedicat-o familiilor celor patru mineri galezi care au murit în accidentul de muncă din urmă cu trei săptămâni.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER